2014

Acum, când peste puţin timp 2013 va fi istorie, gândul meu se îndreaptă cu speranţă către anul ce va' să vină. Şi pentru că totul e bine când se termină cu bine :)), deie Domnul ca 2014 să fie măcar la fel de bun ca 2013. Poate chiar un pic mai bun, dacă se poate. Dacă nu, nu-i bai, mai rău să nu fie. :)) 
Ce-mi doresc pentru mine, sper să se întâmple şi prietenilor mei en passant pe-aici. Aşa că, tuturor - multă sănătate, un An Nou cu fericire şi plin de bucurii. Fie ca 2014 să fie anul în care visele noastre vor deveni realitate.

La Mulţi Ani!

Dan
31.12.2013

Aiguille du Midi - fotoalbum

Chamonix – Aiguille du Midi

La 19,30 ne-am întâlnit cu toții în holul hotelului, urmând să plecăm împreună spre restaurantul unde gazda noastră rezervase cina festivă. Cum spuneam, grace à Swiss și destoinicilor săi angajați, a trebuit să mă mulțumesc, la ceas de seară, cu povestirile partenerilor mei cu privire la activitățile desfășurate peste zi.

Atteignant France – Chamonix-Mont-Blanc

Următoarea întâlnire după Barcelona avea să fie găzduită de partenerii francezi. Așteptam cu interes locul propus, oare unde să fie acesta?... Chamonix-Mont-Blanc, Haute Savoie. Când? Aprilie 2013, cam la început de sfârșit de sezon hibernal.

Barcelona, fotoalbum

Vizitându-l pe Gaudi

Început de an timpuriu, ca niciodată. Deși ar mai fi destule zile de concediu rămase din anul ce tocmai a fost dus, jobul nu-mi dă pace.. trebuie să fiu prezent din a treia zi a anului. Gata cu relaxarea!.. Ufff, nici nu s-au stins bine ecourile operetei "Liliacul" din noaptea de Revelion petrecută la Opera Română... sau ale focurilor de artificii din Piața Constituției... sau ale concertului "Voltaj" de după numărătoarea ultimelor secunde ale lui 2012... sau... of, Doamne!

Dor de fotbal / Finala Cupei - De ziua Fiului

Pe vremuri, pot spune că eram un microbist înrăit. Era o pasiune necondiționată pentru fotbal, pentru tot ce ține de fenomen. E drept, fotbalul de-atunci parcă se juca mai frumos. Nu știu câți bani se câștigau, probabil că nu atât de mulți ca acum, dar cred cu tărie că fotbaliștii pe care i-am văzut jucând înainte de '89 erau mult mai profesioniști decât cei din prezent, chiar dacă erau considerați amatori. Și rău nu le-a fost nici atunci, dacă îi mai ascultăm povestind pe cei care au jucat la nivel înalt în Europa în anii '80.

Dor de Munte / Piatra Mare - De ziua Tatălui

"Și aș da totul, totul, și locul meu din rai,

Ca viața mea întreagă să fie o zi de mai!"

Balcic, vis împlinit

Am început să visăm la Balcic demult, de pe la sfârșitul ultimului deceniu al secolului trecut (câtă vechime răsună în sintagma asta!), nu mai știu cu exactitate momentul. Cred că, totuși, puțin mai înainte ca internetul să devină o prezență obișnuită în viața noastră, aș zice că nu mulți conaționali auziseră de pitorescul orășel de coastă al Bulgariei pe-atunci.

Cazul social

Martie nu este numai luna mărțișorului... sau prima lună a primăverii... sau a apariției ghioceilor, a dezmorțirii naturii, a reluării ciclului vieții după lunga hibernare... (de fapt, dacă îmi amintesc cum râcâiam parbrizul mașinii la începutul săptămânii, aș zice că este, mai degrabă, o lună de iarnă). Nu. Pentru mine este, din păcate, și luna în care dau piept cu DITL-ul de sector. De ce mă doboară fericirea așa subit? Motivele sunt simple, nici nu trebuie să mă gândesc prea mult.

E primăvară iar!...

Ehei, ne-am cam săturat de iarnă anul ăsta... chiar și noi, cei iubitori ai anotimpului alb. Iarna a venit devreme, ca niciodată, cu primă zăpadă căzută chiar imediat după ce-am rupt fila cu noiembrie 2012 din calendar. Bine, la câteva zile după, nu chiar pe întâi. :) Așa că am avut parte de frig și toate cele "asortate" din belșug, deși poate nu ne-o doream. De aceea, așteptam și eu, ca mai toată lumea, să se gate-odat' și să mai iasă și Sorinel la treabă. :)
Week-end-ul trecut a fost extrem de mohorât, cu ploi, vânt și frig la pachet. La fel a fost și în prima parte a săptămânii, trei zile negre și urâte, încât nu speram ca minunea să se mai producă. Însă azi, fix de 1 Martie, cerul s-a schimbat spectaculos. S-a scuturat de nori și ne-a zâmbit de la prima oră a dimineții. Iar Soarele a ținut să ne arate că luptă cu putere pentru drepturile lui de a străluci primăvara. Drept pentru care îi mulțumim frumos. :) 
Ce tonic este orașul într-o astfel de zi! La o ieșire scurtă prin oraș am remarcat puzderia de lume mișunând pe străzi. Clar, diferență cer-pământ față de week-end, când orașul părea abandonat!... Gata, iarnă, pân-aici ți-a fost! :)))

Așadar, vă doresc tuturor o primăvară frumoasă, plină de bucurii și de tot binele din lume. Aș zice că primăvara e anotimpul renașterii, nu numai al naturii, ci și al spiritului, un pic amorțit acum, la final de iarnă. Prin urmare, zâmbiți, fiți fericiți/fericite și bucurați-vă de-o zi minunată, c-un soare de poveste!

Nu în ultimul rând, tuturor prezențelor feminine en passant prin acest colțișor de web - LA MULȚI ANI!

Dan 
01.03.2013

O minune

A apărut brusc în viața noastră acum 3 ani. 3 ani și-un pic. Puiul de om. Aproape uitasem ce înseamnă să fii părinte de copil mic. Eu, că mama nu uită niciodată :). Când l-am adus acasă, îmi tremura piciorul pe ambreiaj de emoție, am mers cu maxim 30, cu avaria pusă, mi-era teamă să nu-l zdruncin prea tare, atât de firav părea. În primele luni, îl țineam în brațe ca pe-un bibelou de preț, toată lumea se amuza de teama mea.

Din nou la schi

Iarna lui 2012/2013 a adus zăpada mult mai repede decât cea din sezonul anterior, încă din 10 decembrie. Nu așa de multă în București ca anul trecut (har Domnului!), dar destulă pe la munte, pentru iubitorii sporturilor de iarnă. Printre care, cu modestie, ne numărăm și noi, partea amatoare de zăpadă a familiei. :) Am povestit anul trecut motivele pentru care prefer Păltiniș-ul stațiunilor mult mai "celebre" de pe Valea Prahovei; și cum nimic nu s-a schimbat între timp, direcția urmată a fost aceeași și în luna lui gerar a lui 2013. Numai că am preferat camparea direct în Păltiniș, la Vila Romană (în detrimentul Rășinari-ului), pentru a fi mai aproape de locul faptelor eroice de schi și săniuș :), respectiv domeniul superb de la Arena Platoș.

Târgu-Mureș, escală pentru o zi

Am ajuns aici pentru că Sighișoara era sub "ocupație", turiști din toate colțurile țării (și nu numai) invadând Cetatea pe perioada Festivalului Medieval. Distanța relativ mică, 55 km, a fost principalul motiv al alegerii făcute. Și, nu în ultimul rând, faptul că Târgu-Mureș e un oraș deosebit de interesant, oraș pe care l-am descoperit de mult, în urmă cu 15-16 ani, când pașii mi-au călcat pentru prima oară aici.

Sighișoara, parfum d'amour médiévale

Eram student în vremea când a debutat Festivalul Medieval de la Sighișoara. Îmi amintesc că, la data deschiderii oficiale a primei reprezentații, mi s-a părut o idee grozavă celebrarea unor tradiții de mult uitate, a unui mod de viață de mult apus. În timp, ideea a prins și la case mai mari, sunt și alții (mai înțelepți ca noi) care încearcă să recompună trecutul din mozaicul atât de divers (mici piese dintr-un puzzle aleator) care a răzbătut până la noi. Poate și noi am împrumutat idei de la ei. Sau poate noi am fost primii în acest colț de Europă, cine știe? Oricum ar fi, trecutul este parte a prezentului și ar trebui să-l prețuim cu toții. O mână de oameni inimoși din Sighișoara (și nu numai) tocmai asta încearcă să ne demonstreze pe parcursul unei săptămâni de vară, în fiecare an: că suntem urmașii celor ce-au fost. Iar spectacolele și concertele de muzică medievală puse în scenă ori luptele de cavaleri organizate în cetate ne ajută să privim pe viu acum ceea ce în trecut am putut vedea doar cu ochii minții.