Din când în când,
simțim nevoia de evadare din cotidian. Nu neapărat din cauza stresului sau a
încărcării atmosferei cu ioni negativi în exces. :) Nu, pur și simplu din dorința de a comuta
direcția minții către altceva. Mintea
trebuie antrenată, trebuie ținută trează, similar modului în care mișcarea (nu
neapărat alergarea) ajută la menținerea tonusului muscular. Din păcate, mânați
de grija traiului de zi cu zi, uităm de acest exercițiu, considerând că, nu-i
așa, în timpul liber e mai firesc să ne relaxăm, fără a depune vreun alt efort,
de orice natură. Ușor-ușor, relaxarea asta după care tânjim irațional câteodată,
a ajuns să fie pe undeva, idealizată, omul supraevaluându-i beneficiile. În
final, relaxarea devine sinonimă cu leneveala, dacă nu chiar cu lâncezeala. Iar
televiziunea, o soluție mult prea la îndemână, ne acaparează puținul timp liber
în care se presupune că ar trebui să antrenăm cele 90% procente inactive ale
minții, devenind "roboțeii" de care unii sau alții profită o dată la
4 ani. Sau la 5, după caz.
